Un pedagog de scoala noua de I L CARAGIALE

D. Marius Chicoș Rostogan, un pedagog de scoala noua , rostește la începutul carierei sale didactice, o conferință sub forma unui dialog dintre dascăl și elev, numit de el ”școler”. De altfel, pedagogul pronunță sunetele într-un mod deosebit, înainte de e și i pronunță n ca gn franțuzesc, t ca și k, d ca gh, g ca j, c ca ș.
1. Conferință

Conferențiarul, dl.Rostogan, anunță ”aughitoriul”(auditoriul, spectatorii la conferință), că va conferenția despre metodele de a preda gramatica în general, apoi despre metoda intuitivă și despre răspunsurile logice ale elevului.

Continuă, sub formă de dialog închipuit, să prezinte metoda sa. Îl întreabă pe elev ce este gramatica. Elevul spune definiția învățată pe dinafară. Pedagogul îl laudă pentru răspuns cu un ”Bravo, mă ! prostovane !” și explică auditoriului că îi spune așa numai ca să îl încurajeze.

Întrebat cum se împart substantivele, școlarul le împarte în substantive care se văd și substantive care nu se văd, respectiv concrete și abstracte. Pedagogul întreabă apoi ce este ”jănul” (genul), iar școlarul spune că este masculin feminin și neutru, exemplificând astfel: calul e de gen masculin, el se schimbă în iapă și devine feminin. Nu știe să ducă exemplul mai departe, la genul neutru și pedagogul intervine el, menționând catârul, care nu e nici cal, nici iapă, nici măgar, e catâr, adică de ambele genuri !

Trecând la matematică, elevul definește linia curbă, spre mulțumirea profesorului, drept linia care nu-i dreaptă ! Apoi completează că e linia ”oablă” care merge și merge și merge și apoi se întoarce de unde a purces. profesorul își arată auditoriului mulțumirea pentru calitățile ”metoaghei intuikive mogherne” ( metodei intuitive moderne)
2. O inspecțiune

Profesorul Marius Chicoș Rostogan este asistat în clasă de un inspector. El vrea să arate cum aplică metoda intuitivă. Cere unui elev, numindu-l ”prostovan”, să spună ce este ființa și ce este lucrul. Elevul spune că ființa este care mișcă, iar lucrul nu mișcă. Atunci, profesorul îi pune ceasornicul la ureche și îl întreabă ce este, ființă, ori lucru, că doar mișcă. Elevul se descurcă și spune că dacă nu îl întoarce, nu mișcă. Un altul spune că boul are patru picioare și e ființă. Profesorul zice că și masa are patru picioare, e ființă. Atunci elevul zice că masa nu mișcă, e lucru. Mulțumit de interesul arătat de inspector, profesorul devine mai sigur pe el.

Trece la geografie. Cere altui elev să spună statele Europei. Elevul spune o mare parte, dar mai uită din ele. Profesorul se înfurie și îi spune în șoaptă, printre dinți, ceva de tată-său. La istorie, un elev spune cu mândrie națională că Traian, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul au fost oameni buni și s-au bătut cu … dracii ! Profesorul și inspectorul sunt încântați.

Doar la muzică o scrântește un elev, ce nu poate defini muzica decât că: este care cântă. Noroc că se aude clopotul care vestește sfârșitul lecției. Inspectorul îl laudă pe profesor, iar acesta se mândrește că aplică metoda lui ”Peștaloțiu” ( Pestalozzi), fără a uita să-i facă boi și porci pe elevii pe care îi educă !
*