Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de P ISPIRESCU

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Au fost odata ca niciodata un imparat si o imparateasa care erau tineri si frumosi si bogati, dar nu aveau copii. Au umblat ei mult pana au gasit un unchias dibaci care le-a dat niste leacuri si , dupa ce le-au luat, imparateasa a ramas insarcinata. Inainte de a se naste copilul insa, acesta s-a pornit pe un plans de nu se mai oprea. Pana nu i-a fagaduit tata-su ca ii va da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, n-a tacut. Cum ii fagadui, tacu si se nascu.

Fat-Frumos era destept si indraznet, ce invatau altii intr-un an el invata intr-o luna si imparatul era tare fericit, murea si invia de bucurie. Dar, cand implini cincisprezece ani, ii ceru ceea ce ii promisese la nastere, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Imparatul zise ca i-a facut promisiunea doar ca sa il impace si ca nu are de unde sa ii dea un asemenea lucru. Atunci, Fat-Frumos hotari sa plece el sa gaseasca ce i se promisese.Cauta intai in grajdurile imparatesti un cal voinic si iute, dar pe care punea mana acela si cadea la pamant. Numai unul, slab si bubos, ramase in picioare. Incepu sa il hraneasca cu orz fiert in lapte, apoi cauta hainele si armele din tinerete ale imparatului, le curata si le facu sa straluceasca. Vazand asta, calul se scutura si ii cazura si lui bubele de pe el si ramase un cal gras, trupes si cu patru aripi.

Pornira la drum, condusi de imparatul si imparateasa, de boierii cei mari si cei mici, de ostasi si toti slujitorii curtii…Dupa ce iesira din imparatie ajunsera in pustietate si au mers ei ce au mers pana au ajuns la mosia Gheonoaiei, o femeie transformata de blestemele parintilor pe care nu ii asculta, ci ii tot necajea. Gheonoaia se lupta cu Fat-Frumos, dar acesta o invinse si asa se intampla si cu Scorpia, sora Gheonoaiei, cand ajunsera si pe pamanturile acesteia.

Plecand ei mai departe ajunsera la un camp cu flori frumos mirositoare. Calul il invata pe Fat-Frumos ce sa faca si acesta il asculta. Trecand de campul acela, ajunsera la o padure plina de fiare salbatice, in mijlocul careia se afla un palat. Calul deschise aripile si zbura peste padure, coborand chiar in curtea palatului. Aici se afla Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

In curte era o zana subtirica si dragalasa si frumoasa. Ii spuse ce cauta, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, si ea ii raspunse ca a gasit ce cauta. Il pofti in palat si acolo le afla si pe cele doua surori ale zanei. Fat-Frumos ramase acolo si, dupa o vreme, se insoti cu cea mai mica dintre surori. Zanele ii spusera ca de acuma poate sa mearga fara teama in padure, sa vaneze, si pe oriunde pofteste, numai in Valea Plangerii sa nu mearga, ca nu va fi bine de el.

Petrecu el multa vreme acolo, intr-un trai tihnit, bucurandu-se de frumusetea florilor si curatenia aerului, de pace si intelegere cu sotia si cu cumnatele sale. Nici nu isi dadea seama cat timp trecuse de cand sosise acolo, pentru ca ramanea mereu tanar. Intr-o zi, insa pe cand era la vanatoare, porni in urmarirea unui iepure si ajunse , fara sa bage de seama, in Valea Plangerii.

Dintr-o data il apuca un dor cumplit de mama si de tatal lui. Le spuse zanelor ca se duce sa-i vada si degeaba ii spusera ele ca ai lui nu mai traiesc de sute de ani, el isi lua calul si pleca spre casa parinteasca. Pe drum nu mai cunoscura locurile. Unde fusese pustiu, erau orase, unde fusesera paduri,erau campii, iar oamenii spuneau ca auzisera de Scorpie sau de Gheonoaie numai de la stra-stra-bunicii lor si socoteau ca erau doar niste povesti.

Pe masura ce se apropia de imparatia lui, Fat-Frumos imbatranea vazand cu ochii. Pe aici nu mai era tinerete fara batranete… Cand ajunse, barba alba ii ajungea pana la genunchi si el abia umbla. Palatele erau daramate, cu buruieni crescute pe ele…Se uita peste tot si gasi intr-un loc o lada jerpelita. O deschise si din ea iesi Moartea lui, care se uscase de cand il tot astepta. Ii trase o palma si Fat-Frumos cazu indata mort la pamant si se prefacu in tarana.